Traducere de Octavian Cocoş
Ca liliacul, mândru, nu poţi sta,
Şi ca un caprifoi nu eşti deloc,
Şi nici ca macul roşu, frumos foc,
Splendoare n-ai, dar eu în faţa ta
Mă-nclin, şi habar n-am unde-oi pleca,
Căci ochii mei se-ntorc cătând un loc
Să scap de tine – simt că mă sufoc –
Aşa cum luna-n ceaţă va intra.
Şi precum cel ce în veninul blând
Un strop mai pune, dacă i-a rămas,
Şi-l soarbe-apoi vegheat de Cel de Sus,
Răpit de frumuseţe, savurând
Cu bucurie fiecare ceas,
Trăiesc şi beau ce pe-alţii i-a distrus.
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.